Dan are si pasaport roman? ))

Dan are si pasaport roman? ))

Nu...Are viză :)) ce întrebări de prost gust ))))

samani cum cer miile si vb de ele de parca ar vb de o suta de lei,da sarmanu om cit trebue sa munceasca la tara sau cite viceie trebue sa spele peste hotare,ma dati si la saraci

mai ales Dan Balanuns :-)

samani cum cer miile si vb de ele de parca ar vb de o suta de lei,da sarmanu om cit trebue sa munceasca la tara sau cite viceie trebue sa spele peste hotare,ma dati si la saraci

TARANE ,DACA ESTI ROMAN DUTE CU MANELISTII SI CU TIGANII VOSTRI .DAN E UN ARTIST RECUNOSCUT IN LUME SI INVATA SA SCRII TARANULE.

Si normal!!!!!!!! DAN esti cel mai tare!!!!ai valoare!!!! Bravo!!!!!

tare ii bravo!!! nam, cuvinte!!! shi mama lui tot e tare bravo, ca a dus copii peste hotare!!!PENTRU ORGANE ( TANTI LUDMILA!!!) MACAR NU II LAUDATI CA NII GREATA DE EI, DAR DE URECHEATUL ASTA NICI NU VREAU SA AUD!!! FUUUUUUUUUUUU!!!!!

tare ii bravo!!! nam, cuvinte!!! shi mama lui tot e tare bravo, ca a dus copii peste hotare!!!PENTRU ORGANE ( TANTI LUDMILA!!!) MACAR NU II LAUDATI CA NII GREATA DE EI, DAR DE URECHEATUL ASTA NICI NU VREAU SA AUD!!! FUUUUUUUUUUUU!!!!!

mai ales Dan Balanuns :-)

TARANE ,DACA ESTI ROMAN DUTE CU MANELISTII SI CU TIGANII VOSTRI .DAN E UN ARTIST RECUNOSCUT IN LUME SI INVATA SA SCRII TARANULE.

samani cum cer miile si vb de ele de parca ar vb de o suta de lei,da sarmanu om cit trebue sa munceasca la tara sau cite viceie trebue sa spele peste hotare,ma dati si la saraci

intrebatile nu sunt gustoase

Toți moldovenii au multe întrebări identitare. Ce limbă vorbim:româna ori moldoveneasca? Ce suntem:români ori moldoveni? Să rămânem independenți ori să ne unim cu România? Încotro s-o apucăm:spre CSI ori spre UE? Întrebările acestea, discutate în societatea moldovenească până la disperare și fără urmă de acord în ceea ce privește răspunsurile, dar de exemplu în Italia au devenit simple ca doi ori doi fac patru. Pentru că am văzut că deosebirile de limbă, caracter regional, obiceiuri, care există între italienii de la nord la sud, de la est la vest, sunt infinit mai mari decât cele care există între moldoveni și restul românilor, munteni, olteni, maramureșeni etc. Cu toate acestea, italienii nu pun garduri de sârmă ghimpată între regiuni și nu umblă cu moftul suveranității regionale în cap, așa cum o fac moldovenii noștri. Diversitatea e privită ca bogăție. Se merge dintr-o regiune în alta pentru a vedea locuri deosebite, pentru a gusta mâncăruri deosebite, pentru a auzi o vorbire dialectală deosebită. Dialectul e în mare cinste. La noi în Moldova vorbirea dialectală e lichidată cu verdictul “incultă”, “țărănească” , pe când la Roma vorbește în dialect atâta lume! Și nu se rușinează de loc. În dialect se scriu versuri, se cântă, se vorbește în televiziune. Și ce dialecte! Să încerce cineva care știe doar italiana literară să înțeleagă ce zice un sard pre limba lui ori ce cântă Fabrizio de André în bucățile sale scrise în dialectul genovez. Nu se înțelege un cuvânt! Și cu toate acestea Italia există, e un stat unitar! Noi, moldovenii, însă, râdem de ne prăpădim când auzim că românii numesc harbuzul pepene iar fântâna puț! Și scoatem repede concluzia că vorbim o altă limbă, suntem un alt popor și urmează să avem deci o altă țară. Cu toate că cu românii de peste Prut ne înțelegem perfect! E ridicol!

Toți moldovenii au multe întrebări identitare. Ce limbă vorbim:româna ori moldoveneasca? Ce suntem:români ori moldoveni? Să rămânem independenți ori să ne unim cu România? Încotro s-o apucăm:spre CSI ori spre UE? Întrebările acestea, discutate în societatea moldovenească până la disperare și fără urmă de acord în ceea ce privește răspunsurile, dar de exemplu în Italia au devenit simple ca doi ori doi fac patru. Pentru că am văzut că deosebirile de limbă, caracter regional, obiceiuri, care există între italienii de la nord la sud, de la est la vest, sunt infinit mai mari decât cele care există între moldoveni și restul românilor, munteni, olteni, maramureșeni etc. Cu toate acestea, italienii nu pun garduri de sârmă ghimpată între regiuni și nu umblă cu moftul suveranității regionale în cap, așa cum o fac moldovenii noștri. Diversitatea e privită ca bogăție. Se merge dintr-o regiune în alta pentru a vedea locuri deosebite, pentru a gusta mâncăruri deosebite, pentru a auzi o vorbire dialectală deosebită. Dialectul e în mare cinste. La noi în Moldova vorbirea dialectală e lichidată cu verdictul “incultă”, “țărănească” , pe când la Roma vorbește în dialect atâta lume! Și nu se rușinează de loc. În dialect se scriu versuri, se cântă, se vorbește în televiziune. Și ce dialecte! Să încerce cineva care știe doar italiana literară să înțeleagă ce zice un sard pre limba lui ori ce cântă Fabrizio de André în bucățile sale scrise în dialectul genovez. Nu se înțelege un cuvânt! Și cu toate acestea Italia există, e un stat unitar! Noi, moldovenii, însă, râdem de ne prăpădim când auzim că românii numesc harbuzul pepene iar fântâna puț! Și scoatem repede concluzia că vorbim o altă limbă, suntem un alt popor și urmează să avem deci o altă țară. Cu toate că cu românii de peste Prut ne înțelegem perfect! E ridicol!

Toți moldovenii au multe întrebări identitare. Ce limbă vorbim:româna ori moldoveneasca? Ce suntem:români ori moldoveni? Să rămânem independenți ori să ne unim cu România? Încotro s-o apucăm:spre CSI ori spre UE? Întrebările acestea, discutate în societatea moldovenească până la disperare și fără urmă de acord în ceea ce privește răspunsurile, dar de exemplu în Italia au devenit simple ca doi ori doi fac patru. Pentru că am văzut că deosebirile de limbă, caracter regional, obiceiuri, care există între italienii de la nord la sud, de la est la vest, sunt infinit mai mari decât cele care există între moldoveni și restul românilor, munteni, olteni, maramureșeni etc. Cu toate acestea, italienii nu pun garduri de sârmă ghimpată între regiuni și nu umblă cu moftul suveranității regionale în cap, așa cum o fac moldovenii noștri. Diversitatea e privită ca bogăție. Se merge dintr-o regiune în alta pentru a vedea locuri deosebite, pentru a gusta mâncăruri deosebite, pentru a auzi o vorbire dialectală deosebită. Dialectul e în mare cinste. La noi în Moldova vorbirea dialectală e lichidată cu verdictul “incultă”, “țărănească” , pe când la Roma vorbește în dialect atâta lume! Și nu se rușinează de loc. În dialect se scriu versuri, se cântă, se vorbește în televiziune. Și ce dialecte! Să încerce cineva care știe doar italiana literară să înțeleagă ce zice un sard pre limba lui ori ce cântă Fabrizio de André în bucățile sale scrise în dialectul genovez. Nu se înțelege un cuvânt! Și cu toate acestea Italia există, e un stat unitar! Noi, moldovenii, însă, râdem de ne prăpădim când auzim că românii numesc harbuzul pepene iar fântâna puț! Și scoatem repede concluzia că vorbim o altă limbă, suntem un alt popor și urmează să avem deci o altă țară. Cu toate că cu românii de peste Prut ne înțelegem perfect! E ridicol!

Toți moldovenii au multe întrebări identitare. Ce limbă vorbim:româna ori moldoveneasca? Ce suntem:români ori moldoveni? Să rămânem independenți ori să ne unim cu România? Încotro s-o apucăm:spre CSI ori spre UE? Întrebările acestea, discutate în societatea moldovenească până la disperare și fără urmă de acord în ceea ce privește răspunsurile, dar de exemplu în Italia au devenit simple ca doi ori doi fac patru. Pentru că am văzut că deosebirile de limbă, caracter regional, obiceiuri, care există între italienii de la nord la sud, de la est la vest, sunt infinit mai mari decât cele care există între moldoveni și restul românilor, munteni, olteni, maramureșeni etc. Cu toate acestea, italienii nu pun garduri de sârmă ghimpată între regiuni și nu umblă cu moftul suveranității regionale în cap, așa cum o fac moldovenii noștri. Diversitatea e privită ca bogăție. Se merge dintr-o regiune în alta pentru a vedea locuri deosebite, pentru a gusta mâncăruri deosebite, pentru a auzi o vorbire dialectală deosebită. Dialectul e în mare cinste. La noi în Moldova vorbirea dialectală e lichidată cu verdictul “incultă”, “țărănească” , pe când la Roma vorbește în dialect atâta lume! Și nu se rușinează de loc. În dialect se scriu versuri, se cântă, se vorbește în televiziune. Și ce dialecte! Să încerce cineva care știe doar italiana literară să înțeleagă ce zice un sard pre limba lui ori ce cântă Fabrizio de André în bucățile sale scrise în dialectul genovez. Nu se înțelege un cuvânt! Și cu toate acestea Italia există, e un stat unitar! Noi, moldovenii, însă, râdem de ne prăpădim când auzim că românii numesc harbuzul pepene iar fântâna puț! Și scoatem repede concluzia că vorbim o altă limbă, suntem un alt popor și urmează să avem deci o altă țară. Cu toate că cu românii de peste Prut ne înțelegem perfect! E ridicol!